Un renumit profesor se afla în fata unui grup de tineri, care erau contra CASATORIEI. Tinerii argumentau ca romantismul constituie adevaratul sustinator al unei perechi si ca este de preferat sa termini cu relatia atunci când se stinge, în loc sa intri în monotonia unei casnicii. Cu toata viteza, depasind, nerespectând regulile, ajunse la spital, dar din nenorocire când sosi, ea murise. În timpul înmormântarii tatal meu nu vorbi si avu o privire pierduta. Aproape nu plânse. În noaptea aceea noi copiii am stat alaturi de el. Într-o atmosfera de durere si nostalgie, ne-am reamintit frumoase anecdote. El îi ceru fratelui meu - teolog, sa-i spuna unde ar fi mama în acest moment. Fratele meu începu sa-i spuna despre viata de dupa moarte; presupuse cum si unde ar fi ea. Tatal meu asculta cu mare atentie si deodata ceru: Duceti-ma la cimitir" ; - Tata , am raspuns, este 11 noaptea, nu putem merge la cimitir acum . El ridica vocea si cu o privire de sticla, zise: Nu discutati cu mine, va rog, nu discutati cu un om, care tocmai a pierdut ceea ce a fost sotia sa timp de 55 de ani". S-a produs un moment de liniste respectuoasa si n-am mai discutat nimic. Am plecat la cimitir, am cerut voie paznicului si cu o lanterna am ajuns la mormânt. Tatal meu atinse mormântul cu mâna lui, plânse si ne spuse noua, celor care vedeam aceasta scena, impresionati: Au fost 55 de ani buni... Stiti ? Nimeni nu poate vorbi de dragoste adevarata, daca nu are idee ce înseamna sa împarti viata în acest fel cu o femeie . Facu o pauza si i se lumina fata; continua: "Ea si eu am fost împreuna în acea criza când am schimbat serviciul, ... am facut o echipa când am vândut casa si ne-am mutat din oras, am împartit bucuria de a vedea copiii nostri terminând scolile, am plâns unul alaturi de altul la pierderea fiintelor dragi. Ne-am rugat împreuna în sala de asteptare a unor spitale, ne-am sprijinit în durere. Ne-am îmbratisat în fiecare Craciun, si ne-am iertat greselile... Acuma a plecat si sunt multumit. stiti de ce ? Pentru ca a plecat înaintea mea. Nu a trebuit sa traiasca agonia si durerea de a ma înmormânta, de a ramâne singura dupa plecarea mea. Si eu voi trece prin asta,prin moarte, si îi multumesc lui Dumnezeu. O iubesc atâta, ca nu mi-ar fi placut sa sufere ea aceasta despartire prin moarte..." Când tata termina de vorbit, noi copiii aveam fetele pline de lacrimi. L-am îmbratisat si el ne-a consolat : Totul e bine, putem merge acasa, a fost o zi buna ". În noaptea aceea am înteles ce înseamna ADEVARATA DRAGOSTE. Difera mult de romantism. Nu are prea mult de-a face cu erotismul. Se leaga mult mai bine de munca si grija pe care o au doua persoane casatorite real. Când profesorul a terminat de vorbit, studentii nu l-au putut combate. Acest fel de dragoste era ceva ce ei nu cunosteau.
“O casatorie de succes este un edificiu care trebuie sa fie recladit zi de zi.” (Andre Maurois) “Acum iubirea începe să înveţe ce înseamnă răbdarea şi iertarea, încrederea şi cinstea, altruismul, consecvenţa, curajul şi dăruirea. Sunt itele din care se ţese o căsnicie.” (Charlotte Gray)
Aveti multe albume si cum ma distram si eu asa prin albumele Herculane curiozitatea ma facut sa deschid acest album.
Am citit, am citit si m-am trezit citind si plangand.
Eu nu am decedati parintii si imi vine greu cand ma duc acasa si gasesc poarta inchisa, inexplicabil de dureros.
Sunt alaturi de ei, au fost pe rand operati, bolnavi dar nu vreau sa vina niciodata acest moment mai ales ca snut singura la parinti.
Va multumesc pentru aceasta povestioara si sa ne intareasca Dumnezeu pe toti!
ma gandesc ca totusi parintii mei au avut privilegiul sa plece impreuna;la inceput l-am urat pe dumnezeu.pe masura ce trece timpul imi dau seama ca tre' sa fie un rost in asta,ca nu degeaba a fost asa si ca trebuie sa accept varianta providentei sperand ca intr-o zi voi afla si rostul ei.
Au plecat impreuna!?
Tatal meu,a plecat cu 14 ani,inaintea mamei mele!
De cand s-au casatorit,tatal meu a vrut sa plece o data cu mama,cand o sa "sune" ceasul,dar Dumnezeu a avut alt plan!
Cand era bolnav,si simtea ca ne paraseste,ii spunea mamei:
Vetuta,vino cu mine!Asa am promis la casatorie,in urma cu 52 de ani!Mama saraca,numai ea stia ce-i in sufletul ei!
Ii spunea:
Simioane,daca-i voia Lui Dumnezeu,voi pleca si eu cu tine!Nu sta-n puterea mea sa iau aceasta decizie!
Vei afla intr-o zi,cu siguranta!
Totul, este programat de Creatorul nostru!Nu putem schimba nimic!
Aveti multe albume si cum ma distram si eu asa prin albumele Herculane curiozitatea ma facut sa deschid acest album.
Am citit, am citit si m-am trezit citind si plangand.
Eu nu am decedati parintii si imi vine greu cand ma duc acasa si gasesc poarta inchisa, inexplicabil de dureros.
Sunt alaturi de ei, au fost pe rand operati, bolnavi dar nu vreau sa vina niciodata acest moment mai ales ca snut singura la parinti.
Va multumesc pentru aceasta povestioara si sa ne intareasca Dumnezeu pe toti!
da,simion si maria au plecat impreuna in noaptea de sf mina.mama a atamaiat prin casa si un graunte mic-mic a cazut si a ars mocnit;ei nu s-au mai trezit.casa a ars de jur imprejurul lor fara ca flacarile sa-i atinga.mama era f credincioasa si cu toate astea...nu exista manastire din tara sa n-o fi vazut.
dumnezeu mi te-a trimis pe tine,pe lia,pe andruta,pe adrian;ce pot sa-mi doresc mai mult?n-am pe nimeni in preajma care sa m-asculte sau macar sa-i pese...am nevoie de frati,surori,parinti,ori pt ca nu-i am caut sa gasesc.dac-ai sti cat amar ascund in suflet si cat tanjesc dupa o vorba buna te-ai speria.ii dureros pana la sange sa nu auzi un cuvant bun,sa n-ai niciun sprijin.de-aia ma bucur ca v-am gasit pe voi;si va iubesc pt ca sunteti aici si v-am gasit.
Si eu ma bucur nespus de mult!Te iubesc si eu si cred ca si A,A,L.
Traim vremea,cand greu gasesti un "om"!Si eu tanjesc ca si tine!Deseori imi "vars" sufletul inaintea Lui Dumnezeu,cu lacrimi,caci cei de langa mine nu ma inteleg!
Viata, nu sta numai in cele materiale!
Ce miscatoare poveste! Eu am cunoscut o pereche de acest fel (bunicii sotului meu). Au fost deosebit de uniti cu toate ca razboiul si viata i-a incercat destul. E minunat sa ai o casnicie binecuvantata si sa fie armonie in familie.
..."Ales e numai cel ce ne-a ales/
Prin ochii nostri sa priveasca-n lume/
Facand sa creasca muntele din ses/
Iar peste valuri,pasii sa-i indrume"
Ion Brad
la terminarea descrierii albumului aveam lacrimi in ochi.
sunt casatorita de 11 ani cu toate ca nu este mult (fata de alte casnicii)intotdeauna am fost unul langa celalalt!!
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
Am citit, am citit si m-am trezit citind si plangand.
Eu nu am decedati parintii si imi vine greu cand ma duc acasa si gasesc poarta inchisa, inexplicabil de dureros.
Sunt alaturi de ei, au fost pe rand operati, bolnavi dar nu vreau sa vina niciodata acest moment mai ales ca snut singura la parinti.
Va multumesc pentru aceasta povestioara si sa ne intareasca Dumnezeu pe toti!
Tatal meu,a plecat cu 14 ani,inaintea mamei mele!
De cand s-au casatorit,tatal meu a vrut sa plece o data cu mama,cand o sa "sune" ceasul,dar Dumnezeu a avut alt plan!
Cand era bolnav,si simtea ca ne paraseste,ii spunea mamei:
Vetuta,vino cu mine!Asa am promis la casatorie,in urma cu 52 de ani!Mama saraca,numai ea stia ce-i in sufletul ei!
Ii spunea:
Simioane,daca-i voia Lui Dumnezeu,voi pleca si eu cu tine!Nu sta-n puterea mea sa iau aceasta decizie!
Vei afla intr-o zi,cu siguranta!
Totul, este programat de Creatorul nostru!Nu putem schimba nimic!
Am citit, am citit si m-am trezit citind si plangand.
Eu nu am decedati parintii si imi vine greu cand ma duc acasa si gasesc poarta inchisa, inexplicabil de dureros.
Sunt alaturi de ei, au fost pe rand operati, bolnavi dar nu vreau sa vina niciodata acest moment mai ales ca snut singura la parinti.
Va multumesc pentru aceasta povestioara si sa ne intareasca Dumnezeu pe toti!
Este,nespus de trist!
Dumnezeu Tatal,sa te intareasca,Draga Iulishor!!
Traim vremea,cand greu gasesti un "om"!Si eu tanjesc ca si tine!Deseori imi "vars" sufletul inaintea Lui Dumnezeu,cu lacrimi,caci cei de langa mine nu ma inteleg!
Viata, nu sta numai in cele materiale!
Multumesc pt.link,draga Bogdan!
Multumesc...
Fara ea,am fi fost pierduti pentru vesnicie!
Prin ochii nostri sa priveasca-n lume/
Facand sa creasca muntele din ses/
Iar peste valuri,pasii sa-i indrume"
Ion Brad
Numai El,ne poate ajuta sa traim la acest "nivel"!
sunt casatorita de 11 ani cu toate ca nu este mult (fata de alte casnicii)intotdeauna am fost unul langa celalalt!!
"Pana moartea o sa ne desparta"-asa ne-am promis,la casatorie!
Frumoasà descriere!